miercuri, 11 noiembrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
Din nou.
E o noua zi intr-o Octombrie ploioasa, plina cu noutati si molesala. Incepe scoala si anul asta dizertatia. Parca acum scapasem de examene astea fara rost pentru o diploma fara rost pe care o primesti dupa 6 ani de la absolvire. Oradea e un dormitor pentru o hoarda de studenti care vin sa petreaca o viata studenteasca intr-un borcan plin cu zeama de plictis. Vin de peste tot, toate speciile si exemplarele scuipate vreodata de o zona a Romaniei prea putin importanta pentru a conta intr-o Romanie prea putin civilizata pentru a influenta o Europa prea plicitsita sa ne bage in seama. Vin sa obtina o "specializare" si sa se faleasca apoi ca sunt someri cu diploma de "Sorbonica".
O singura parte buna in toata aceasta poveste: Minunea de oras cu tenta studenteasca. Pentru ca nu dureaza mai putin de 3 zile...
Acum aproximativ 2 ani eram inca student cu dureri profunde in cot si dorinta de reusita. Sa fim seriosi. Singura modalitate de a te realiza in aceasta tara e sa accepti ca ce iti doresti tu nu este la fel de important ceea ce iti rezerva destinul si totusi sa te incapatanezi sa speri ca intr-o zi va veni cineva sa te consoleze pentru visul neimplinit.
Concluzia e asta: O iau de la inceput acum, o sansa pe care nu doresc sa o irosesc. Voi accepta barosul vietii in piept daca el imi garanteaza ca va sparge si borcanul in care inca sunt inchis.
E de la vreme...
O singura parte buna in toata aceasta poveste: Minunea de oras cu tenta studenteasca. Pentru ca nu dureaza mai putin de 3 zile...
Acum aproximativ 2 ani eram inca student cu dureri profunde in cot si dorinta de reusita. Sa fim seriosi. Singura modalitate de a te realiza in aceasta tara e sa accepti ca ce iti doresti tu nu este la fel de important ceea ce iti rezerva destinul si totusi sa te incapatanezi sa speri ca intr-o zi va veni cineva sa te consoleze pentru visul neimplinit.
Concluzia e asta: O iau de la inceput acum, o sansa pe care nu doresc sa o irosesc. Voi accepta barosul vietii in piept daca el imi garanteaza ca va sparge si borcanul in care inca sunt inchis.
E de la vreme...
miercuri, 10 decembrie 2008
Kabballah, Π si risk
O seara mai freaky ieri. Am zis sa ma apuc de proiect si normal aveam nevoie de suport... moral. Ajung musafirii, ne punem pe treaba (care o fi aia). Suna cineva si deschid. Proiectul trece, riskul dispare, musafirii pleaca. Mai putin ultimul.
Intre timp ne uitam la un film: Pi. Si porneste o discutie ciudata pentru mine si ok pentru interlocutorul meu. Vrea niste substante mai neortodoxe. dc? nu se poate explica dar de genul "sa mor eu" pe bune.
Dupa ce pleaca si ultimul musafir sunt curios de finalul filmului dar ma culc. Un somn foarte ciudat cu vise si mai si pe care nu reusesc sa mi le amintesc acum. Ma trezeste alarma la 6. Ma uit la film si ma gandesc WTF? Oricum nu e un film pe care sa il privesti cu partenera.
Si inca ma resimt si nu stiu ce sa cred. Dar am de lucru.
Intre timp ne uitam la un film: Pi. Si porneste o discutie ciudata pentru mine si ok pentru interlocutorul meu. Vrea niste substante mai neortodoxe. dc? nu se poate explica dar de genul "sa mor eu" pe bune.
Dupa ce pleaca si ultimul musafir sunt curios de finalul filmului dar ma culc. Un somn foarte ciudat cu vise si mai si pe care nu reusesc sa mi le amintesc acum. Ma trezeste alarma la 6. Ma uit la film si ma gandesc WTF? Oricum nu e un film pe care sa il privesti cu partenera.
Si inca ma resimt si nu stiu ce sa cred. Dar am de lucru.
joi, 4 decembrie 2008
Primul Curs
Astazi am fost la primul curs de ... nici nu mai stiu. Proiecte, referate, prezentari... eu pe langa...
Si apare pe perete imaginea asta. Jurnalistul care a facut poza se sinucide. Vuturul asteapta sa moara copilul. Titlul:
THE JOURNALIST, THE VULTURE AND THE CHILD
Nici nu mai stiu despre ce era proiectul. Nici nu vreau. Asa ca scriu un blog. Mirific. Oare ce urmeaza? Master in...REALITATE ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
